Sau ‘telenovela reciclarii deseurilor din plastic la romani’ povestita asa cum a fost unui respectabil domn iniginer care activeaza in domeniul reciclarii.
Stimate Domnule Inginer,
Cand am hotarat sa incep sa sortez gunoiul menajer, am pornit de la un principiu simplu si, cred, prezent in fiecare din noi: vreau sa traiesc intr-un mediu sanatos. Vreau ca si copii mei sa traiasca intr-un mediu sanatos. Consider ca acesta este conceptul de baza de la care ar trebui sa se plece in orice campanie de promovare a unei intiative verzi.
Am toata speranta ca, impartasindu-mi Dumneavoastra experienta, voi fi de folos in demersurile pe care le faceti pentru o mai buna recuperare a deseurilor poluante de la consumatorii casnici . Voi aborda acest demers al meu din doua directii: faptele care tin de mine si cele care tin de sistem.
Am inceput cu foarte putin: sa sortez gunoiul menajer de materiale refolosibile sau care polueaza prin faptul ca se degradeaza foarte greu.
De cand am hotarat acest lucru am inceput sa separam plasticul de restul de gunoi. Pana la acest moment nu am avut in mod obiectiv o perceptie a cat de mult este prezent acest material in vietile noastre si ca nu este deloc usoara, cel putin la inceput, sortarea gunoiului.
Am inceput sa folosim 2 cosuri de gunoi: unul pentru ‘plastice’, altul pentru resturi menajere. Am spus ca este greu pentru ma uit o data pe zi in cosul de gunoi menajer si tot mai gasesc ‘plastice’ pe care le pun in celalalt cos. Am constatat ca multe ambalaje sunt plastic integrat cu hartie sau carton (vezi unele cutii de lactate sau de sucuri naturale). Am constatat ca ajung sa imi pun intrebarea daca tot ce numim noi ‘material plastic’ este chiar plastic. Am inceput sa selectam tot: ambalaje de produse alimentare si non-alimentare, pet-uri, pungi, capace de deodorante, componente de jucarii, pixuri, etc, etc, etc. Rezultatul: 2-3 saci de ‘plastice’ de cate 200 l pe luna. Ce am facut cu aceste deseuri?!?
Acum vine partea si mai grea, parte care coincide si cu abordarea procesului de a accesa un sistem pentru a folosi deseurile sortate:
Am dat mailuri in stanga si in dreapta. Prima data mi-a venit in minte prestatorul de servicii de salubritate din oras (Brasov) -Comprest. Am sunat si la linia verde pusa la dispozitie de Comprest. Nici un raspuns. Mi-am zis ca oamenii din salubritate si reciclare se pricep bine doar la ce fac. Si am fost indulgent cu faptul ca nu se pricep la comunicare, raspuns la emailuri si telefoane. Noh, in timpul asta aveam un mic munte de plastice in magazie. Am inceput sa caut in oras un loc unde sa rezolv problema.
Vreo 2 luni am pus sacii in niste containere (de plastic) foarte mari si ostentative puse de prestatorul de servicii de salubritate (acelasi Comprest). Intrebandu-ma daca le ridica cineva de acolo si, in cazul ca da, unde le duc, tot indesam pe o gura foarte mica a containerului pet cu pet, celofan cu celofan (cam 15 minute pentru fiecare sac de deseuri de plastic). Veti zice ca sunt masochist sau am probleme in zona contabilizarii fiecarui petec de plastic aruncat. NU! Gura acelui container de cativa metri cubi era cat sa incapa doar un pet de 2 l. Bine gandit, zic. Sa simt ca reciclez plasticul. Asta nu mi-a oprit sortarea plasticelor si nici cautarile unei modalitati mai simple de a scapa de deseuri intr-un mod mai eficient. Am gasit la Selgros, in spate la ‘receptie ambalaje’ , containere mai mici dar cu deschiderea mai mare pentru fiecare tip de material refolosibil: plastic, hartie si sticla. Fain, zic! Asa da! O simpla miscare ampla de brat si am constiinta impacata.. Asta pana cand am vazut in respectivul container vreo 2 neoane, coji de pepene si niste iarba proaspat cosita.. In paralel, tot aud la radio ceva dezbateri, ma mai informez.
La un moment dat, un coleg vine si imi zice ca si el sorteaza plasticele.. Omu’, ca si mine, plimba sacul de peturi si ambalaje pe benzina si timpul lui prin oras. Io, spre rusinea mea, am scapat si o casoleta cu iaurt cu ceva urme de ‘culturi lactice atent selectionate pentru sanatatea ta si a familiei tale’ si aveam in masina ceva arome ca imi venea sa merg pe jos. Da’ si eu, si el, cu sacu’ de plastice prin oras, neobositi si din ce ince mai indarjiti. Intr-o dimineata vine si imi zice ca s-a dus la Comprest sa plateasca gunoiul si a si intrebat unde sa recicleze plasticul. Niste tanti, foste maturatoare in tinerete promovate la munca de birou dupa 30 de ani de ‘teren’ s-au uitat la el ca la unu’ bolnav scapat de la sanatoriul de la langa Predeal. Au dat vreo paispe telefoane si in final, dupa juma de ora de asteptare, colegul meu primeste raspunsul ‘oficial’ de la aia mai sefa: ‘Va costa 80 de lei pe luna ca sa aduceti la sediul nostru din strada X deseurile de plastic! ‘ (Suma, post factum, nu mai e exacta, insa ordinul de marime da). Cand mi-a zis, i-am raspuns ca sigur nu a inteles bine.. Ca nu are de dat ci de luat banii aia. Omu’, iesit deja din starea de negare imediata, m-a consolat. Mi se pare strigator la cer comportamentul prestatorului de salubritate. In plus, am aflat dintr-o emisiune la radio EuropaFm, ca prestatorii de salubritate nu sunt deloc interesati sa sorteze, sa colecteze gunoi sortat si nici sa nu il prelucreze in vreun fel pentru ca nu ii obliga nici o lege. Prestatorul de salubritate face reciclare doar cu numele pentru ca arunca si plasticele si sticla si hartia separate la aceeasi groapa de gunoi lasand natura sa recicleze. Pe astia ca alde Comprest ar trebui sa se numeasca ‘firma de mutatori de gonoaie si deseuri’ nu ‘prestatori de salubritate’. Nu fac altceva decat sa mute gunoiul dintr-o parte in alta. Aici ar trebui sa intervina consiliile locale cu hotarari in acest sens. Insa, bag seama ca acesti consilieri locali au aceeasi viziune despre mediu ca niste fosti maturatori promovati la munca de birou dupa 30 de ani. Asta nu a facut decat sa ne indarjeasca si mai tare.
Eh, la mai bine de 6 luni de cand am inceput sa sortez gunoiul si cu constiinta incarcata de zecile de kilograme de plastic stranse si depuse aiurea la falsi reciclatori, la mai bine de 4 luni de cand am trimis valul de mailuri catre posibilii reciclatori am primit un raspuns care contine numele ‘MULTIPLAST – Brasov’. Un SRL care chiar recicleaza plasticul. Am vorbit cu ei, au atelierele pe strada Zizinului, cum vii dinspre Brasov,pana in pod, pe stanga. Astept sa se umple ’sacul de plastice’ ca sa vad minunea cu ochii.
Asa ca, stimate domnule inginer, consider ca, inainte cu mult de a investi in utilaje performante de maruntit si prelucrat utilajele de plastic e nevoie de investitii mult mai conistente in bani si timp in a educa si instrui oamenii.
Sperand ca experienta mea va este edificatoare si de un real folos va rog sa ma tineti la curent cu problemele intalnite dar si cu progresele pe care Dumneavoastra le veti face in a asigura chiar si un studiu statistic pe aceasta zona a reciclarii. In Romania, in afara de cateva initiative entuziaste si ceva site-uri pe internet, mi se pare ca actiunile ‘verzi’ si reciclarea sunt quasi-inexistente.
Cu toate aste, sunt ‘long’ pe verde!
Cu toata stima,
Catalin Palsu.
28 Iulie 2009, Brasov, Romania.
