Recent am adaugat la propriul sistem, sub capitolul de money management, tactica de scalare. Scalarea inseamna spargerea unui trade in mai multe pozitii mici. Sa luam un exemplu : am decis ca am 2% risk maxim intr-un trade si am vazut un long la GPBUSD. Pana acum, pregateam cashcavalul si trosc pozitia cu toti 2%; apoi stateam urmaream tick, tick, tick dupa pret asteptand sa mearga in directia mea. Inevitabil entry pointul nu era perfect si incepea sa imi joace ficatul cu -30/50 pips. Apoi treceau ore pana sa revina in caz fericit in directia mea, timp in care stateam ca bizonul la ‘Tanar si nelinistit’.
Sa analizam alternativa cu scaling : riskul de pierdere se pastreaza 2% din cont, cu un SL sa zicem de 90 pips. Pun prima pozitie de 0,6% la un entry point ‘perfect’, apoi 1,0% la distanta de -30 pips si 0,4% la distanta de -60 pips. Stop lossul se pastreaza acelas pentru toate 3 pozitii, pretul mediu de achizitie scade, si emotional vorbind e mai linistitor.
Concluzii pentru tactica de scaling :
- scalarea se face impotriva directiei primei pozitii. Nu adaug pozitii in pozitia deja castigatoare, asta din cateva motive : superstitia (daca pun, pretenul Murphy intoarce jmecheria impotriva mea), matematic (pretul mediu de achizitie creste) si statistic (este improbabil ca sa tot continue trendul castigator).
-stop lossul se pastreaza acelasi pentru toate 3 pozitii.
-entry pointul nu este niciodata perfect; scalarea ajuta la nimerirea unei medii de intrare.
-se reduce riscul emotional de la prima intrare pana la SL, mai mult timp liber si dispozitie de analize la alte perechi.
-pretul mediu de achizitie scade.
