Managementul a 100 RON

M-am gandit la o situatie ipotetica: cum ar trebui sa procedez in cazul in care ma hotarasc sa fac trading pe Forex avand o marja de 100 RON? Bani reali.

Mi-am analizat tranzactiile pe FX. Am constatat ca (inca) marea majoritate a acestor tranzactii erau motivate de adrenalina, nu de a castiga bani. Asta e un prim indiciu pe care cred ca il au majoritatea traderilor incepatori la indemana daca isi analizeaza actiunile din piata. In consecinta riscul de a nu castiga, mai degraba de a pierde drastic, este foarte mare.

Primul pas in a gestiona cat mai bine cei 100 RON de start este sa cumperi jos si sa vinzi sus. Foarte usor, oricine poate face asta, daca se antreneaza cativa ani, studiind fenomenul in fiecare zi.

Plecand de la faptul ca nu indeplinesc abilitatile de mai sus si de la ideea dovedita statistic ca incepatorii pierd (aproape) intotdeauna, am facut un exercitiu simplu pe hartie (pardon, intr-un sheet xls):

Cum ar spune Serioja, ‘now we’re talkin’!’ Desi pare de neinteles cum cineva poate sa o dea in bara de 10 ori consecutiv pe o perioada scurta de timp, credeti-ma e foarte, foarte posibil sa gresesti si de 20 de ori. Mai ales daca prinzi dupa 5 tranzactii nereusite si una castigatoare, lacomia e mare si mizezi mai mult, capatand (falsa) incredere.

Acum o iau invers, presupunand ca am fost atat de orbit de magia castigurilor incat am pierdut, iata cat ar trebui sa castig ca sa restaurez cei 100 RON initiali:

Cifre seci si foarte edificatoare: daca un profit de 25% poate parea plauzibil pentru un trader profesionist, unul de 900% cred ca, intr-un an de zile, fac sub 1%  din cei mai dracosi si cu experienta traderi. Asa.. inca un amanunt, trait de mine: poti ajunge la 10% din marja in cateva zile.

Managementul banilor (al marjei) este ceea ce leaga strategiile si studiul pietelor si este o conditie (imperativ) necesara pentru succes. Acum, partea cea mai dureroasa este ca managementul banilor este ultima grija a unui trader incepator. De aici pierderile spectaculoase din primul an.. Sunt unii care pierd si dupa 5 ani. Este caracteristica psihologiei umane: marea majoritate nu reusesc sa renunte la viciile lor, nu reusesc sa manance sanatos sau sa faca miscare. Societatea moderna ne permite sa traim fara sa mai numaram banii cand ii cheltuim. Un mic exercitiu poate fi graitor asupra puterii de disciplina asupra banilor a fiecaruia: evidenta stricta a cheltuielilor si planificarea lor. E la fel de greu de facut ca si a merge la fitness sau a alerga 2 km zilnic. Si, pana la urma, nu este decat un alt fel de igiena.

Un tatic in trading zicea sa nu mizezi mai mult de 1% pe pozitie deschisa. Deci, fara lacomie, incetisor si cu rabdare.

Stilul de management de bani depinde foarte mult si de stilul de trading:

• intr-un fel iti faci strategia daca deschizi o pozitie si astepti zile, uneori chiar saptamani ca sa ajungi la un target de profit. In felul acesta isi asumi potentiale pierderi mai mari si un stres continuu pana cand treci pe plus.
• cumva complementar (pentru ca nu stiu daca ambele stiluri sunt practicate simultan) se poate opta pentru o strategie care sa fie bazata pe multe intrari si iesiri, pe tranzactii multe si pe profituri mici. Astfel, stresurile sunt masurate pe perioade mai mici, dar sunt mai intense.

Acum, piata vine cu scule care sa te ajute sa iti aplici politica de management de bani. Cele mai simple si folosite sunt SL (stop-loss), TP(take-profit) si TS(trailing-stop). Managementul banilor, respectand procentul din suma pentru fiecare pozitie deschisa merge in stransa legatura cu strategia fiecaruia de aplicare a stop-loss-ului:

1. cea mai comuna practica este SL in functie de cat de multi bani este traderul dispus sa piarda. Acei maxim 2% din suma investita pe tranzactie. Eh, aici e o problema pentru ca, acesti 2% poate sa fie chiar minimul perioadei in care esti dispus sa lasi pozitia deschisa. Si, atunci cand o lumanare mai erecta iti intzeapa SL-ul dupa care se arunca pe trendul estimat de tine initial, va spun, nu e un sentiment destul de placut. Cel mai bine este ca, cel putin la inceput, sa nu mai intri in piata in acele momente.
2. o alta practica, destul de comuna, este punerea SL functie de semnele de pe chart, de analiza tehnica pe un timeframe prestabilit.  Ca sa satisfaci si criteriul (foarte important) al celor 2% risc maxim pe pozitie inseamna ca trebuie sa ai ‘entry point’ foarte exact si sa fie in apropierea minimului.
3. o metoda un pic mai elaborata este introducerea SL functie de volatilitatea de moment a pietei. Swing-uri mari, de zeci, chiar sute de pips pot face diferenta dintre o zi de cosmar sau tranzactii reusite. Cand sesizez perioade din astea, daca pot, ma retrag si sunt spectator.

Lipsa acestui SL te poate duce la ‘apelul in marja’ cand pozitia ta, functie de ‘leverage’, nu mai poate fi garantata de banii pe care ii ai in cont. In aceasta situatie sistemul inchide automat pozitia. De obicei, sunt implementati algoritmi complecsi care nu lasa clientul sa piarda mai mult decat are in cont, desi acest lucru este, tehnic vorbind, foarte posibil.

Aceasta politica de management al pierderii trebuie coroborata cu una de risc/profit. Un raport bun de acest fel este de 1:3.  Simplist vorbind, pe langa practicarea unui SL judicios, punerea unui TP(take-profit) mai sus cu de 3 ori distanta dintre pozitia deschisa si SL. Zic ’simplist’ pentru ca se pot elabora strategii mai complexe pe mai multe instrumente financiare astfel incat pierderea de pe o pozitie sa fie compensata de castigul de pe alta pozitie sau alt instrument/piata.

De exemplu, practicarea acestui raport risc/profit de 1:3, in cazul in care avem 50% tranzactii cu pierdere si 50% cu profit, tot ne asigura sanse mai mari sa fim pe profit per ansamblu.

Pe langa toate aceste aspecte foarte masurabile de care trebuie tinut seama, mai este un principiu pe care l-am mai enuntat:

• riscul este foarte mare, de aceea, e normal sa pierzi. Important e sa pierzi mai putin decat castigi.
• a nu intra pe piata este o atitudine foarte sanatoasa de cele mai multe ori. Sunt traderi profesionisti care urmaresc piata si stau deoparte cu zilele, chiar cu saptamanile.

Abia dupa ce ai o politica de management de bani pe care o aplici draconic, te poti gandi la pasul urmator, acela de a avea o strategie bazata pe informatii si date tehnice din piata. Zic ‘draconic’  pentru ca daca o pozitie perdanta se apropie de SL si , fiind sigur ca te nu te-ai inselat initial, modifici SL, astfel putand pierde mai mult, atunci esti mancat.

Deci ‘money management’ fara sa clipesti si fara nici o emotie! Acest lucru are doua scopuri majore: sa nu mori ca, mai apoi, sa poti prospera.

PS: la inceput, suma investita pe Forex trebuie sa aiba cat mai putin impact asupra bugetului tau zilinic. Si, ca sa fie atmosfera mai relaxata, sa iti iei gandul de la acei bani; gandeste-te ca i-ai pierdut.