Austria(2)

Sau o prima experienta cu autostrazile din Austria.

Dupa ce am intrat pe teritoriul austriac am constatat ca autostrada era un pic mai vechiutza (dar impecabila fata de ce stim noi din .ro) si benzile erau mai inguste. Aglomeratie mare in prima benzinarie (carburanti un pic mai ieftini decat in .hu si coada pentru vigneta). Pe autostrazile din Austria benzinariile sunt cate una (in multe locuri, in Ungaria erau pereche: una pe un sens, cealalta pe celalalt). In schimb aveau un sistem de benzi adiacente si poduri care faceau disponibila benzinaria pe ambele sensuri.  Acest sistem “bretele” care iti fac benzinaria accesibila erau protejate fonic de zgomotul autostrazii cu niste arbusti. Si, de pe autostrada nu vedeai nimic. Nu iti atragea atentia nimic de pe podul pe sub care treceai. Insasi benzinaria era in mijlocul unei mici padurici, la cateva sute de metri de autostrada.

Am vazut si indicatoare in limba engleza (in Ungaria doar in ungureste). Am ajuns in Viena (o imensitate de oras, mult mai mult dezvoltat pe orizontala decat pe verticala).

Chiar daca toate iesirile si intrarile pe autostrada sunt convins ca erau facute optim, noi am ratat o iesire de pe A4 pentru a intra pe A1. Mai baga strambe si GPS-ul… care nu prea e bun le autostrada. Pentru simplul motiv ca ai viteza mare si are delay-uri la indicatii.

Si am intrat in oras.. Era duminica. Surprinzator de putin trafic. Ordonat. Aveam sa aflu mai tarziu ca nu era specific si unei zile de saptamana. Toti vienezii paraseau Viena sau nu foloseau masinile. Si culmea, nu erau la shopping. Cei care ramasesera in oras, faceau jogging, bicicleta sau erau in parcuri si dadeau de mancare la ratzele salbatice de pe Dunare sau laculetze sau, pur si simplu, citeau sau se uitau in zari. Un sport ce nu prea ne e familiar noua, cei din .ro

Asa.. ne-am descuract bine cu indicatoarele din oras si cu GPS (care e inestimabil in oras). Iesit pe autostrada spre Linz-Salzburg.. Vreo 300 km. O nimica toata. Si am mers … lipsa obisnuintei in a merge in linie dreapta, fara depasiri si stresuri de pe sens contrar ne-a cam plictisit. Da’ am mers bine.

Toata lumea se tinea pe banda cea mai din dreapta. Ma simtzeam ciudat.. nu vedeam caini, biciclisti si alte vietati pe autostrada.. nu vedeam anvelope de camion sau baietzi care aveau masina stationata pe banda de urgentza ca sa faca pipi si sa vada ce mai are prin portbagaj. Civilizati.Anii pe care ii vedeam ca ii au in fatza noastra cresteau la numar.

Am ajuns in zona muntoasa a autostrazii. Privelisti super. Insa neamtzu’ (a se citi austriacu’) s-a gandit si la asta: lacu’ frumos si muntele cu zapada pe varf daca le privesti dintr-o masina pe care o rulezi cu 150km/h pot sa dauneze grav sanatatzii tale si a celorlalti din masina. Asa ca au pus garduri, parapete si alte bastioane ca sa nu te fure peisaju’. La un moment dat mergeam ca printr-un tunel.

Ajunseram la Salzburg. Iesiri de pe autostrada.. garla: Salburg Nord, Salzburg Stadion, etc. Am ales si noi una si am pornit GPS-ul.

Mi-am dat seama ca era altceva decat Viena. Traficul era si mai lejer si mai civilizat decat in Viena. Nu-mi venea sa cred. Toti ma lasau sa ma incadrez corect daca greseam. Mergeam ca melcu’ cu 40 la ora. Nici un claxon nimica. Nu stateam mai mult de un semafor la o intersectie.  Am mai adaugat cativa ani la cei pe care ii consideram eu ca il au ca avans.

Am ajuns la locul de cazare repede. Foarte pitoresc orasul, desprins din ilustrate sau poze din manualele de istorie a arhitecturii.

Voi spune mai multe despre orasul lui Mozart in postul viitor.