un pic de istorie - lumanari japoneze

Suna un pic prozaic “lumanari japoneze” cred asta pentru ca suntem tributari orgoliilor noastre culturale europene. Nu concepem ca un termen cu denumire atat de prozaica -”lumanari”-sa il asociem, in limba romana, cu un domeniu atat de tehnic, atat de plin de anglicanisme, de termeni de “afacereza“. Asa ca, pentru fi clasic pana la capat, voi folosi terminologia tradusa, cat voi putea eu de mult. Sunt sigur ca impactul denumirii va fi mai mare daca e in romana.

Asadar, “back in time”…

… pe la 1700 (da, ati citit bine!!) un domn japonez (Munehisa Homma) din shogunatul Tokugawa a fost printre primii si, interesant, printre cei mai celebri si de succes japonezi care foloseau preturile trecute pentru a le anticipa pe cele viitoare. Cam tot pe atunci, cand domnul Munehisa Homma era preocupat de analiza tehnica a tranzactiilor cu contracte pe orez intr-o perioada de buna dezvoltare economica a Japoniei, in Tarile Romane incepea un lung sir de domnitori fanarioti si, mai grav, o propagare pana in zilele noastre a obiceiurilor si metehnelor societatii acelor vremuri. Pe la 1688 s-a publicat prima lucrare in limba romana si in jurul anului 1750 se incepea renuntarea la iobagie. Incepand cu 1710, in Japonia se foloseau certificatele de depozit pentru orez si, culmea, era si o piata pe care se tranzactionau aceste certificate de depozit si repede s-a ajuns la tranzactionarea primelor contracte futures din lume pe orez. Foarte interesanta mi se pare informatia ca se tranzactionau certificate de depozit cam de 4 ori mai mult decat era orez fizic in depozite. In Romanica 2008 inca sunt probleme cu acest tip de certificate. Vedeti, diferentele se pastreaza si acum, pattern-urile se repeta. In Japonia, la sfarsitul secolului XVII era deja o piata nationala centralizata la Osaka.

Munehisa Homma (nascut in 1724 in orasul-port Sakata centru zonal de trading, intr-o familie bogata, cu traditie in trading) apreluat controlul afacerii de familie in 1750, cand a inceput sa tranzactioneze orez (pe spot si futures la Osaka). El era si unul din cei mai mari producatori. Tipul era profesionist: pastra inregistrari meteo pe multi ani, avea si istoria preturilor pe zeci de ani pe diverse piete si zone. Si, ceva spectaculos, avea un set de semnale pe care le transmitea de la Osaka la Sakata (cel putin 600 km in linie dreapta) cu ajutorul unor oameni cu steaguri cocotzati pe diverse. Era totusi un sistem clasic de comunicare in acele timpuri. El isi adapta actiunile de pe o piata functie de reactiile si preturile de pe celalalta piata. Pentru asta, noi avem cotatii realtime pe internet. Era un fin observator al psihologiei pietelor si a traderilor. Toate acestea l-au condus sa inventeze un set de reguli (regulile Sakata) si o metoda de analiza tehnica (numim noi acum) cu care sa le poata aplica optim.

Influentele societatii martiale de la acea vreme au influentat abordarile initiale de tranzactionare: cu “studierea adversarului”, atacuri furibunde sau retrageri viclene, strategii si resurse, toate denumite militarizat. Mai demult, cred ca si datorita filmografiei, mai toti brokerii pe care ii cunosteam citisera “Arta razboiului” de Sun Tzu.

Revenind la initiatorul si promotorul acestei metode, Homma, dupa ce a facut profituri record pe bursa din Osaka, s-a “mutat” pe bursa din Edo (actualul Tokio) unde a facut averi fabuloase. Se spune ca a facut 100 de tranzactii consecutive cu profit. E ceva, nu?! A fost atat de celebru incat a intrat in cantece folclorice si piese de teatru. Ma gandeam, la nivelul cultural de astazi al societatii noastre, ca un broker de succes cel mult ar fi sursa de inspiratie pentru vreo manea. Sau nici macar, pentru ca am vazut oameni cu bani “mai cu pretentii” care habar nu aveau de brusa. Pot spune ca unii manifestau chiar o aversiune. Asa ca nu am pretentii prea ridicate de la manelisti pe domeniu bursier.

Revenind, mai tarziu, Homma a devenit consultant financiar pe langa guvern si, “pe ultima suta” a valabilitatii istorice a titlului, a fost facut samurai. A murit in 1803. In schimb, povestea lui e foarte vie.

Chiar daca nu este, poate, cel mai folosit instrument de analiza tehnica, se pare ca este cel mai vechi. “Lumanarile japoneze” au evoluat, multa vreme nestiute de occidentali, sute de ani. Asta mie imi spune ca aceasta abordare tehnica a unui titlu este viabila si ca e destul de veche ca sa isi dovedeasca succesul. Avand factorul timp (secole) si mediul cultural japonez, graficele cu lumanari japoneze au avut toate sansele sa ajunga o filosofie, o arta. Pe pietele din Japonia, cred ca inca este prima optiune de abordare tehnica a unui titlu.

Toate astea m-au determinat sa incep si eu sa invat analiza tehnica cu grafice cu lumanari japoneze.