retzeta mea

V-am spus ca am ales sa am o strategie de speculator. The hard way.

“Hard” pentru ca e mult mai dinamic si presupune mult mai multa energie consumata, pe masura satisfactiilor. E mult mai mult risc sa incerci permanent sa ai intrari pe o vale si sa iesi pe un varf (tehnicienii vor rade de lipsa de termeni de specialitate din exprimarea mea -  posed termenii dar pastrez inca un ton de “popularizarea stiintei”).

“Easy way” ar fi presupus sa fac niste analize fundamentale (sau sa citesc unele pertinente), sa arunc un ochi si pe niste grafice, asteptand momentul prielnic sa cumpar si sa astept.. sa astept.. luni, ani..sa creasca

Dar, in conditiile pietei din aceste ultime luni/ani si cum viitorul nu prea se arata roz, nu as fi putut sa fac asa ceva. Rechinii, speculatorii, panica generalizata au facut regulile. Nu au contat rezultatele emitentilor. De fapt, regula era ca, daca la AGA se anuntau profituri record, pretul emitentului pe BVB a doua zi pica in cap.

Am constatat ca, foarte usor, poti ajunge sa nu mai dormi daca esti investitor (a se citi speculator) pe bursa.

Mai intai ma interesau preturile, intraday, open, close, min, max, previous day, etc. Ma uitam la preturi, complet anapoda (pe atunci credeam eu ca “analizez” si ca “urmaresc piata”; de fapt ma uitam si atat – nu aveam decat strategia “azi ce cumpar?!”). Apoi, in plus,  au inceput sa ma intereseze graficele (sau credeam eu ca ma intereseaza pentru ca, in afara de tras niste dungi care sa imi emuleze mie niste trenduri / praguri /suporturi nu faceam altceva). In paralel, am inceput sa citesc stiri economice. Stateam mai toata ziua pe site-uri de ziare economice, ascultam tmctv in casti, faceam review-uri. Ma dadeam “mare” printre colegi. Apoi, in plus, am inceput sa studiez site-urile emitentilor. Citeam comunicate de piata, anunturi econimice, etc.  Apoi, in plus, am inceput sa ma uit pe bursele straine: Tokio, Hong-Kong, Shanghai, Australia, Moscova, Viena, Euronext, Londra, NewYork. Va dati seama cat timp imi lua mie in fiecare dimineata. In plus, am devenit un fervent cititor de forum-uri si blog-uri pe teme bursiere. Cautam posturile diversilor care pretindeau ca aveau “stiri” dincolo de ceea ce aparea in ziare, din interior. Cautam posturile celor care spuneau ca au fost la AGA emitentului X sau Y. In tot acest timp, tranzactiile mele nu se imbunatateau ca si rezultate. Recunosc ca, de cateva ori, am cochetat cu ideea de a “ma lasa” de speculatii bursiere, ca nu-s de nasul meu. Ajunsesem sa nu mai am timp pentru job-ul meu de programator, sa dau rateuri. Am ajuns sa imi zica admin-ul de retea de la serviciu ca imi interzice accesul pe niste domenii (aplicatia din care tranzactionez) pentru ca ii fac trafic. Ajunsesem sa am mintea permanent ocupata cu toate cele ce am pomenit mai sus. Chiar si acasa.

Am luat o decizie:am trecut peste momentele acelea si mi-am zis ca trebuie sa consum mai putina energie si sa o folosesc mai eficient pe cea consumata. Am testat tot felul de metode.

Am ajuns la urmatoarea reteta:

1. Urmaresc piata “live” din ce in ce mai putin. Nu ma mai intereseaza atat de mult preturile “live”. Preturile “live”, pe 5 nivele bid si ask sunt pentru decizii de finete.
2. Am redus la minimum citirea stirilor economice (20 minute /zi). Nu mai ascult tmctv (doar “brokerul zilei” inregistrat cand si cand)
3. M-am disciplinat foarte mult in piata. Tranzactionez dupa o strategie. Nu stau mai mult decat mi-am propus pe un emitent si ies cand mi-am propus. Daca am gresit si actiunea scade dupa ce am cumparat, am criterii care ma fac rapid sa ies pentru a minimiza pierderea (voi vorbi intr-un post viitor despre disciplina)
4. Am inceput sa invat analiza tehnica. Si cum domeniul e vast si are curente (care de multe ori sunt antagonice) si are multe controverse si subiectivisme, am ales, pentru inceput, metoda Japanese Candlesticks
5. Am inceput sa imi cultiv al 6-lea simt, cel de trader. Acea voce interioara de care va mai ziceam, care incepe, usor, usor sa fie vorbareatza

Morala: neavand timpul / energia / banii sa fiu atent pe toate fronturile, imi fac actiunile mai simple, eficiente si cat mai putin consumtive de energie. Un fel de “razboi de guerilla” care va dura ceva timp (luni/ani).

Toate astea incep sa dea rezultate. Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?!