cateva situatii reprezentative de lacomie

… sau despre cum m-am lacomit eu

Vorbeam de tranzactii. Vorbeam si de ceva mult mai complex, vorbeam de comportamentul unui investitor. Vorbeam de emotii traduse in piata. In aceste momente comportamentul emotional al investitorilor guverneaza mersul pietei. Si consider ca evolutiile pe bursa sunt, in primul rand, cauzate de emotiile participantilor.

O parte din aceste emotii sunt date de lacomie. Orice investitor neprofesionist se lacomeste. Orice om are tendinta de a se lacomi (chiar daca am inventat eufemisme pentru lacomie, esenta este aceeasi). Acum, ce trasaturi cred eu ca are un investitor neprofesionist, in ordinea descrescatoare a importantei:indisciplina, lipsa instructiei in domeniu, plasamentele si speculatiile “lautaresti”, lipsa experientei, lipsa popularizarii pietelor de capital si a posibilitatilor de investitii in general, oferta saraca de servicii profesioniste in domeniul burselor, piete de valori mobiliare cu lichiditati scazute (acest impediment poate fi depasit prin apelarea la platforme online de tranzactionare pe piete externe).

Revenind la lacomie:maaare greseala LACOMIA. Si, culmea, merge mana in mana cu cateva surori bune (panica, amagirea, lipsa de incredere, amatorismul, razbunarea, incrancenarea). Lacomia genereaza stress si apare si se dezvolta pe un fond de stress.

In continuare voi face, cat mai legat si organizat, o trecere in revista a situatiilor in care eu m-am lacomit.

1. lacomia unui incepator singur, neinformat in demersul sau, cu comportament haotic: la inceput, in primele zile dupa ce SSIF-ul mi-a furnizat contul de tranzactionare in aplicatia online…in 3 zile tranzactionasem deja de 3 ori suma depusa initial la casieria SSIF-ului; 98% din tranzactii cu pierdere..pierderi de 4%-5%. Se putea si mai grav. Credeam ca sunt speculator intraday. Acum rad cand ma gandesc cat de naiv eram.
2. lacomia coroborata cu furie si frustrare – venin pur pentru investitii: urmaream un titlu timp de cateva zile. Decideam sa actionez: cumparam cand credeam eu ca e jos. Cobora si mai jos, intram in panica, vindeam mai jos decat am cumparat. Nu ma desprindeam de situatie, nodul din gat si posibilitatea de a ma razbuna pe situatie era din ce in ce mai mare. Titlul respectiv intra pe o panta ascendenta. Nu mai puteam suporta si cumparam. Ghiciti cum?! Desigur, la maximul perioadei. Si nu ma calmam. Repetam cu obstinatie de 3-4 ori actiunea. Cateodata, pura intamplare facea sa fie si cum imi doream eu. Si atunci aparea un altfel de lacomie:
3. lacomia prin pasivitate: dupa ce am cumparat un titlu, asteptand sa creasca, fara sa am viziuni de ansamblu asupra datelor tehnice (analiza tehnica) sau sa ignor datele de analiza fundamentala, am inceput sa astept sa creasca. Faceam si calcule: daca castig 0,5 RON / actiune * 100 actiuni = 50 RON (eram atat de beat incat nici nu mai luam in calcul comisionul incasat de SSIF pe cumparare si pe vanzare si impozitul de 16% pe profit). Tot castigul ma anima. Ma amageam ca, macar, sa recuperez pierderile din lunile de inceput. Bursa se gasea la maxime istorice, nimeni nu se gandea la norii negri care planau asupra burselor americane. Toata lumea isi facea calcule cat o sa castige la sfarsitul anului. Criza a venit. Si asteptam. Titlul din portofoliu scadea 2-3 zile, mai crestea o zi (imi mai oferea o bula de oxigen), strangeam din dinti. Asteptam. Pe cativa emitenti am pierdut 15-20%. Am ignorat un element fundamental: disciplina. M-a salvat de la falimentul total o alta regula de aur: portofoliu diversificat pe emitenti si pe sectoare de activitate ale emitentilor respectivi.
4. lacomia coroborata cu lipsa de informare solida – care mi se pare acum la fel de hilara. Cu alte cuvinte, m-am hranit cu iluzii, cu amagiri. Am mers cu turma. Am doua cazuri reprezentative in acest sens. Primul: AUCS – campanie mediatica in 2007, iulie-august privind privatizarea. Certitudinea ca va veni FORD si va cumpara… Preturile au depasit orice scenarii. Era o frenezie pe cumparare. O frenezie asemanatoare cu cea a rechinilor de pe AnimalPlanet hranindu-se cu vreo foca ghinionista. Numai ca acum, nu erau decat cativa rechini si fraierii. M-am numarat in a doua categorie si am cumparat si la 45 RON iluzia ca AUCS va ajunge la, macar, 50 RON. Dupa ce m-am uitat zile in sir cum a decolat de 20-25 RON. Iar, cateva zile a ajuns iarasi la aproape 20 RON. Am reusit sa vand la 38 RON, indoit ca va mai scadea. Instinctul m-a salvat de inca un faliment. Instinctul si portofoliul diversificat. Un alt caz rasunator de lacomie in scurta mea istorie de investitor la bursa este ATB prin ianuarie-februarie- martie 2008. Campanie de presa privind privatizarea iminenta. Prima privatizare prin licitatie, “perla coroanei” (a se citi cea mai valoroasa companie aflata inca in portofoliul statului). Reclame la televizor, etc. Am mai adus de acasa juma de salariu. Am cumparat pe undeva pe la 1,4-1,5 RON. Faceam iarasi calcule, cat as fi castigat. Eram in block-start-uri pentru ziua licitatiei. Se dadeau prin presa valori, preturi pe actiune, etc. Cumparasem sub ce se scria ca ar fi valorat. A picat spre 1,2 RON. Nu m-am alarmat. Ma gandeam ca sunt conspiratii, ca ii scad pretul in mod voit ca sa cumpere unii pachete serioase. A picat si mai rau, pe la 1 leu. Am aflat de procesul intentat de sindicat si ca privatizarea s-a oprit. Informatia era publica pe site-ul judecatoriei din Iasi. Nu m-am informat. Am pierdut. Am picat de sus. M-a salvat de la un faliment portofoliul difersificat. Informatia care a facut diferenta era pubica, online. Eu am auzit-o din presa. SI, culmea ironiei, campania publicitara TV platita de guvern si din banii mei de contribuabil a continuat inca cateva zile. Am fost neom in acele zile. Am trecut si peste asta. Mult mai important decat banii si nervii pierduti, AM INVATAT.

Acum am redus semnificativ riscurile acestea date de lacomie. Acum sunt pe calea cea buna.

Acum, daca as vedea pe cineva cum tranzactioneaza si cum gandeste tranzactiile sale as reusi sa spun cate ceva despre persoana aceea. Eu, cu un an in urma, eram tare copil in ale tranzactiilor pe bursa, chiar daca ma laudam cu ceva experienta in domeniu.

Ce sa zic?!? Capitala greseala LACOMIA. Pe unii ii ruineaza, pe altii ii face sa piarda intr-atat incat ii indeparteaza pentru totdeauna de a tranzactiona.

O piata cu “verdele in sus”.