Tranzactii. Cum am inceput?!

Am tot felul de idei, am tot felul de vise. Vreau sa ma dezvolt, caut sa am mijloacele de a ma dezvolta.
Scopul principal, insa, nu este cel de a avea bani, de a castiga. Nu muncesti ca sa castigi bani, nu ai idei ca sa castigi bani, nu faci tranzactii ca sa ai bani. Pe toate le faci de dragul actiunii, de dragul creatiei. Asa ar trebui sa fie. Daca toate astea sunt facute cu multa pasiune, banii vor fi unul din efectele secundare. Unul, cel mai putin important, din atatea altele: respect din partea celorlalti, convergenta ideilor si resurselor catre un tel. Desigur, nu sunt adeptul “amor de dragul artei!”

Unul din vehicolele care sa ma duca mai aproape de visele mele vor fi tranzactiile la BVB. Foarte multa lume spune cu neincredere “Joci la Bursa?!”. Nimic mai fals. Nu este un joc. Este multa stiinta, multe “pattern-uri”, multa disciplina in care apare o doza de neprevazut. Tendinta normala este de a limita aceasta doza de deprevazut.
Imi place drumul. Imi plac provocarile. Am microbul “stock exchange” asa ca e o relatie de cauzalitate simpla: tranzactionez pe bursa.
Asa, voi crea o sectiune in blog dedicata stock-exchange, sa arat cum invat sa vand sus si sa cumpar jos. Singur. Am sa arat ceea ce consider ca am facut bine si ceea ce consider ca am gresit. Evindent, atitudinile gresite de la un moment dat se pot dovedi in timp corecte si viceversa. Atata timp cat nu am arbitri calificati ca sa ma traga de maneca atunci cand gresesc sau sa imi dea un impuls ca sa merg mai departe atunci cand iau decizii corecte in piata . Sunt constient ca ma pricep la burse si tranzactii mult peste media pe tara. Dar asta nu ajunge si nu ma incalzeste cu nimic.
Ma voi referi la doar la experientele proprii si la cum am perceput / interpretat experientele altora in materie de stock-exchange. Astfel, voi avea aceasta sectiune pe blog despre cum invat eu sa tranzactionez. In timp, va avea valente, apreciez foarte consistente, in zona de branding si personal branding.

Un pic de istorie:
Asadar, la inceput era pur si simplu un joc de noroc (cand pariam, impreuna cu colegii de atunci, in urma cu 10 ani, intraday pe BET). O serie de pariuri fericite m-au adus atunci pe pozitia de castigator a multor pranzuri. Credeam ca stiu “cu ce se mananca”. Am inceput sa tranzactionez “pe bune”. Am pierdut de mi-au mers fulgii. Am plecat din locul de munca (si din piata). Dupa o pauza de aproape 10 ani m-am intors la aceasta veche pasiune (nu stiam ca era asa). Eram angajat la BRM ca programator de data asta. Prin 2006, am inceput sa urmaresc piata. Zilnic. Credeam ca ma informez bine. Nimic mai fals. Urmaream piata, eram mare consumator de stiri economice. Dar nu intelegeam mecanismele fine ale pietei , nici acum nu pretind ca as intelege, dar am mai mult simt (o prima greseala, corect ar fi fost sa ma informez mult mai bine, sa inteleg, SA INVAT).

In martie 2007 mi-am luat inima in dinti si mia de euro stransi de la nunta si, imbatat de ideea ca ma pricep si ca sunt “unul din sistem”, am facut pasul de a deveni jucator activ, “pe bune” (a doua greseala; pasul necesar ar fi fost, la acea vreme, intrarea pe o platforma online de simulare, pentru a imi testa capacitatile de a tranzactiona cu cap. Platforme de test in conditii de piata sunt multe. Cel mai mult mi-a placut cea de la oanda.com, saxobank.com)

Citisem in nenumarate randuri ca trebuie sa iti iei gandul de la banii investiti. Teoria o stiam, numai ca sufeream al dracului cand pierdeam (si am pierdut de multe ori). Furia si nelinistea ca pierdeam au dus la greseli care m-au facut sa pierd si mai mult. Inlcusiv cand castigam.

Despre aceste greseli si despre alte experiente, intr-un post viitor.

Pana atunci, parafrazand un banc, “o piata cu ‘verdele’ in sus” va doresc.